1 Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereței tale, pînă nu vin zilele cele rele și pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: „Nu găsesc nici o plăcere în ei“;
2 pînă nu se întunecă soarele, și lumina, luna și stelele, și pînă nu se întorc norii îndată după ploaie;
3 pînă nu încep să tremure paznicii casei (mînile), și să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc ceice macină (dinții), căci s’au împuținat; pînă nu se întunecă ceice se uită pe ferestre (ochii);
4 pînă nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele), cînd uruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cîntărețelor se aude înăbușit,
5 te temi de orice înălțime, și te sperii pe drum; pînă nu înflorește migdalul cu peri albi, și de abea se tîrăște lăcusta, pînă nu-ți trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea vecinică, și bocitorii cutreieră ulițele;
6 pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, și pînă nu se strică roata dela fîntînă;
7 pînă nu se întoarce țărîna în pămînt, cum a fost, și pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.