7 pînă nu se întoarce țărîna în pămînt, cum a fost, și pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
8 O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deșertăciune.
9 Pe lîngă că Eclesiastul a fost înțelept, el a mai învățat și știința pe popor, a cercetat, a adîncit și a întocmit un mare număr de zicători.
10 Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, și să scrie întocmai cuvintele adevărului.
11 Cuvintele înțelepților sînt ca niște bolduri; și, strînse la un loc, sînt ca niște cuie bătute, date de un singur stăpîn.
12 Încolo, fiule, ia învățătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n’ai mai isprăvi, și multă învățătură obosește trupul.
13 Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.