5 aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strîngerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei;
6 căutarea își are vremea ei, și perderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei;
7 ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea ei, și vorbirea își are vremea ei;
8 iubitul își are vremea lui, și urîtul își are vremea lui; războiul își are vremea lui, și pacea își are vremea ei.
9 Ce folos are cel ce muncește din truda lui?
10 Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar și gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, dela început pînă la sfîrșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.