1 M’am uitat apoi la toate asupririle cari se fac supt soare; și iată că cei apăsați varsă lacrămi, și nu este nimeni să-i mîngîie! Ei sînt pradă sîlniciei asupritorilor lor, și n’are cine să-i mîngîie!
2 Și am găsit că morții, cari au murit mai înainte, sînt mai fericiți decît cei vii, cari sînt încă în viață.
3 Dar mai fericit decît amîndoi am găsit pe celce nu s’a născut încă, fiindcă n’a văzut toate relele cari se petrec supt soare.
4 Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vînt.
5 Nebunul își încrucișează mînile, și își mănîncă însăș carnea lui.
6 Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumnii plini de trudă și goană după vînt.