4 Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întunerec, și numele îi rămîne acoperit cu întunerec;
5 n’a văzut, nici n’a cunoscut soarele; și de aceea este mai bine de ea decît de omul acela.
6 Și de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
7 Toată truda omului este pentru gura lui, și totuș poftele nu i se împlinesc niciodată.
8 Căci ce are înțeleptul mai mult decît nebunul? Ce folos are nenorocitul care știe să se poarte înaintea celor vii?
9 Mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: și aceasta este o deșertăciune și goană după vînt.
10 Ce este omul, se cunoaște după numele care i s’a dat de mult: se știe că este din pămînt, și nu poate să se judece cu celce este mai tare decît el.