5 Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului de cît să asculți la cîntecul celor fără minte.
6 Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Și aceasta este o deșertăciune.
7 Averea luată prin silă înebunește pe cel înțelept, și mita strică inima.
8 Mai bun este sfîrșitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.
9 Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuiește în sînul nebunilor.
10 Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?“ Căci nu din înțelepciune întrebi așa.
11 Înțelepciunea prețuiește cît o moștenire, și chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.