6 Căci pentru orice lucru este o vreme și o judecată și nenorocirea paște pe om.
7 Dar el nu știe ce și cum se va întîmpla, căci n’are nici cine-i spune.
8 Omul nu este stăpîn pe suflarea lui ca s’o poată opri, și n’are nicio putere peste ziua morții; în lupta aceasta nu este izbăvire, și răutatea nu poate scăpa pe cei răi.
9 Toate acestea le-am văzut, și mi-am îndreptat inima spre tot ce se face supt soare. Este o vreme cînd un om stăpînește peste alt om, ca să-l facă nenorocit.
10 Atunci am văzut pe cei răi îngropați și ducîndu-se la odihna lor, iar pe ceice lucraseră cu neprihănire depărtîndu-se de locul sfînt și uitați în cetate. Și aceasta este o deșertăciune!
11 Pentrucă nu se aduce repede la îndeplinire hotărîrea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău.
12 Totuș, măcarcă păcătosul face de o sută de ori răul și stăruiește multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, și au frică de El.