17 Preoții, slujitorii Domnului, să plîngă între tindă și altar, și să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta, n’o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?“
18 Domnul a fost plin de rîvnă pentru țara Lui, și S’a îndurat de poporul Său.
19 Domnul a răspuns, și a zis poporului Său: „Iată, vă trimet grîu, must și untdelemn proaspăt, ca să vă săturați de ele, și nu vă voi mai face de ocară între neamuri.
20 Voi depărta dela voi pe vrăjmașul dela miază-noapte, îl voi izgoni spre un pămînt fără apă și pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oștirii lui în marea de răsărit, și coada oștirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, și mirosul lui de putregai se va înălța în văzduh, căci s’a crezut grozav.
21 Nu te teme, pămîntule, ci bucură-te și veselește-te, căci Domnul face lucruri mari!
22 Nu vă temeți, fiare de pe cîmp, căci islazurile pustiei iarăș vor înverzi, pomii își vor da roadele, smochinul și vița își vor da rodul lor.
23 Și voi, copii ai Sionului, bucurați-vă și veseliți-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimete ploaie timpurie și tîrzie, ca odinioară.