1 Iona s’a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pîntecele peștelui,
2 și a zis: „În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, și m’a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat, și mi-ai auzit glasul.
3 Și totuș mă aruncasei în adînc, în inima mării, și rîurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile și toate talazurile Tale au trecut peste mine.
4 Ziceam: „Sînt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăș voi vedea Templul Tău cel sfînt“.
5 Apele m’au acoperit pînă aproape să-mi ia viața, adîncul m’a învăluit, papura s’a împletit în jurul capului meu.
6 M’am pogorît pînă la temeliile munților, zăvoarele pămîntului mă încuiau pe vecie; dar Tu m’ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!
7 Cînd îmi tînjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns pînă la Tine, în Templul Tău ce sfînt.
8 Ceice se lipesc de idoli deșerți îndepărtează îndurarea dela ei.
9 Eu însă Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțămire, voi împlini juruințele pe cari le-am făcut. Mîntuirea vine dela Domnul.“
10 Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe pămînt.