14 Din toate acele daruri să aducă Domnului cîte o bucată, ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropește sîngele jertfei de mulțămire.
15 Carnea jertfei de laudă și de mulțămire să fie mîncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea pînă dimineața.
16 Dacă aduce cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruințe, sau ca dar de bună voie, jertfa să fie mîncată chiar în ziua cînd o va aduce; iar ce va rămînea din ea, să se mănînce a doua zi.
17 Ce va mai rămînea din carnea vitei pănă a treia zi, să fie ars în foc.
18 Dacă s’ar întîmpla să mănînce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulțămire, jertfa lui nu va fi primită, și nu se va ținea în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urîcios, și oricine va mînca din ea își va purta vina.
19 Nici carnea care s’a atins de ceva necurat nu trebuie mîncată: ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănînce carne;
20 dar acela care, găsindu-se în stare de necurățenie, va mînca din carnea jertfei de mulțămire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.