2 „V’am iubit, zice Domnul! Și voi ziceți: «Cu ce ne-ai iubit?“ Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuș am iubit pe Iacov,
3 și am urît pe Esau, i-am prefăcut munții într’o pustietate, și moștenirea lui am dat-o șacalilor din pustie.
4 Iar dacă ar zice Edomul: „Sîntem nimiciți, dar vom ridica iarăș dărîmăturile!“ așa vorbește Domnul oștirilor: „Să zidească ei, căci Eu voi surpa, și se vor numi: «Țara răutății», și «Poporul pe care S’a mîniat Domnul pentru totdeauna!“
5 Veți vedea cu ochii voștri lucrul acesta, și veți zice: „Mare este Domnul dincolo de hotarele lui Israel!“
6 Un fiu cinstește pe tatăl său, și o slugă pe stăpînul său. Dacă sînt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sînt Stăpîn, unde este teama de Mine? zice Domnul oștirilor către voi, preoților, cari nesocotiți Numele Meu, și cari ziceți: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?“
7 – „Prin faptul că aduceți pe altarul Meu bucate necurate!“ Și dacă ziceți: „Cu ce Te-am spurcat?“ – „Prin faptul că ați zis: «Masa Domnului este de disprețuit!“
8 Cînd aduceți ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Cînd aduceți una șchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ținea el seama de ea? zice Domnul oștirilor.