1 „Acum, către voi se îndreaptă porunca aceasta, preoților!
2 Dacă nu veți asculta, dacă nu vă veți pune inima ca să dați slavă Numelui Meu, zice Domnul oștirilor, voi arunca în voi blestemul, și voi blestema binecuvîntările voastre; da, le-am și blestemat, pentrucă n’aveți pe inimă porunca Mea.
3 Iată, vă voi nimici sămînța, și vă voi arunca balega în față, balega vitelor pe cari le jertfiți, și veți fi luați împreună cu ele.
4 Veți ști atunci că Eu v’am dat porunca aceasta, pentruca legămîntul Meu cu Levi să rămînă în picioare, zice Domnul oștirilor.
5 Legămîntul Meu cu el era un legămînt de viață și de pace. I l-am dat ca să se teamă de Mine; și el s’a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu.
6 Legea adevărului era în gura lui, și nu s’a găsit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine în pace și în neprihănire, și pe mulți i-a abătut dela rău.
7 Căci buzele preotului trebuie să păzească știința, și din gura lui se așteaptă învățătură, pentru că el este un sol al Domnului oștirilor.
8 Dar voi v’ați abătut din cale, ați făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulți, și ați călcat legămîntul lui Levi, zice Domnul oștirilor.
9 De aceea și Eu vă voi face să fiți disprețuiți și înjosiți înaintea întregului popor, pentrucă n’ați păzit căile Mele, ci căutați la fața oamenilor, cînd tîlmăciți Legea.
10 N’avem toți un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu? Pentruce dar sîntem așa de necredincioși unul față de altul, pîngărind astfel legămîntul părinților noștri?
11 Iuda s’a arătat necredincios, și în Iuda și la Ierusalim s’a săvîrșit o urîciune; fiindcă Iuda a spurcat ce este închinat Domnului, ce iubește Domnul, și s’a unit cu fiica unui dumnezeu străin.
12 Domnul va nimici pe omul care a făcut lucrul acesta, pe cel ce veghează și răspunde, îl va nimici din corturile lui Iacov, și va nimici pe cel ce aduce un dar de mîncare Domnului oștirilor.
13 Iată acum ce mai faceți: Acoperiți cu lacrămi altarul Domnului, cu plînsete și gemete, așa încît El nu mai caută la darurile de mîncare, și nu mai poate primi nimic din mînile voastre.
14 Și dacă întrebați: «Pentruce?»… Pentrucă Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinereța ta, căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legămînt!
15 Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere acel Unul singur? Sămînță dumnezeiască! Luați seama dar în mintea voastră, și niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereța lui!
16 «Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie, – zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, – și pe cel ce își acopere haina cu sîlnicie, – zice Domnul oștirilor. – De aceea, luați seama în mintea voastră, și nu fiți necredincioși!“
17 Voi obosiți pe Domnul prin cuvintele voastre, și mai întrebați: „Cu ce L-am obosit?“ – „Prin faptul că ziceți: «Oricine face rău este bun înaintea Domnului, și de el are plăcere!» Sau: „Unde este Dumnezeul dreptății?“