6 Un fiu cinstește pe tatăl său, și o slugă pe stăpînul său. Dacă sînt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sînt Stăpîn, unde este teama de Mine? zice Domnul oștirilor către voi, preoților, cari nesocotiți Numele Meu, și cari ziceți: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?“
7 – „Prin faptul că aduceți pe altarul Meu bucate necurate!“ Și dacă ziceți: „Cu ce Te-am spurcat?“ – „Prin faptul că ați zis: «Masa Domnului este de disprețuit!“
8 Cînd aduceți ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Cînd aduceți una șchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ținea el seama de ea? zice Domnul oștirilor.
9 Și acum, vă rog, rugați-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi! Vă va primi El cu bunăvoință, cînd mînile voastre fac astfel de lucruri? zice Domnul oștirilor.
10 „Cine din voi va închide porțile, ca să n’aprindeți degeaba focul pe altarul Meu? N’am nici o plăcere de voi, zice Domnul oștirilor, și darurile de mîncare din mîna voastră nu-Mi sînt plăcute!
11 Căci dela răsăritul soarelui pînă la asfințit, Numele Meu este mare între neamuri, și pretutindeni se arde tămîie în cinstea Numelui Meu și se aduc daruri de mîncare curate; căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oștirilor.
12 «Dar voi îl pîngăriți, prin faptul că ziceți: «Masa Domnului este spurcată, și ce aduce ea este o mîncare de disprețuit!»