12 Atunci Îngerul Domnului a luat cuvîntul, și a zis: „Doamne al oștirilor, pînă cînd nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe cari Te-ai mîniat în acești șapte zeci de ani?“
13 Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mîngîiere, îngerului care vorbea cu mine.
14 Și îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: „Strigă, și zi: «Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sînt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim și pentru Sion,
15 și sînt plin de o mare mînie împotriva neamurilor îngîmfate; căci Mă mîniasem numai puțin, dar ele au ajutat spre nenorocire.
16 Deaceea așa vorbește Domnul: «Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăș în el, și funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.»
17 Strigă din nou, și zi: «Așa vorbește Domnul oștirilor: «Cetățile Mele vor avea iarăș belșug de bunătăți, Domnul va mîngîia iarăș Sionul, va alege iarăș Ierusalimul.“
18 Am ridicat ochii și m’am uitat, și iată că erau patru coarne!