1 Îngerul, care vorbea cu mine, s’a întors și m’a trezit ca pe un om, pe care-l trezești din somnul lui.
2 El m’a întrebat: „Ce vezi?“ Eu am răspuns: „M’am uitat și iată că este un sfeșnic cu totul de aur, și deaspura lui un vas cu untdelemn și pe el șapte candele, cu șapte țevi pentru candelele cari sînt în vîrful sfeșnicului.
3 Și lîngă el sînt doi măslini, unul la dreapta vasului, și altul la stînga lui.
4 Și, luînd iarăș cuvîntul, am zis îngerului, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?“
5 Îngerul, care vorbea cu mine, mi-a răspuns: „Nu știi ce înseamnă aceste lucruri?“ Eu am zis: „Nu, domnul meu.“
6 Atunci el a luat din nou cuvîntul, și mi-a zis: „Acesta este cuvîntul Domnului către Zorobabel, și sună astfel: «Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, – zice Domnul oștirilor! –
7 Cine ești tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într’un loc șes. El va pune piatra cea mai însemnată în vîrful Templului, în mijlocul strigătelor de: „Îndurare, îndurare cu ea!“
8 Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
9 „Mînile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta, și tot mînile lui o vor isprăvi; și veți ști dacă Domnul oștirilor m’a trimes la voi.
10 Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? Acești șapte vor privi cu bucurie cumpăna în mîna lui Zorobabel. Acești șapte sînt ochii Domnului, cari cutreieră tot pămîntul.“
11 Eu am luat cuvîntul, și i-am zis: „Ce însemnează acești doi măslini, la dreapta sfeșnicului și la stînga lui?“
12 Am luat a doua oară cuvîntul, și i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri de măslin, cari sînt lîngă cele două țevi de aur, prin cari curge uleiul auriu din el?“
13 El mi-a răspuns: „Nu știi ce înseamnă?“ Eu am zis: „Nu, domnul meu.“ Și el a zis:
14 „Aceștia sînt cei doi unși, cari stau înaintea Domnului întregului pămînt.“