4 Așa vorbește Domnul, Dumnezeul meu: „Paște oile de tăiat!
5 Căci cei ce le cumpără le taie și nu se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice: «Binecuvîntat să fie Domnul, căci mă îmbogățesc!» Și păstorii lor nu le cruță.
6 Căci nu mai am milă de locuitorii țării, – zice Domnul: «Ci iată, dau pe oameni, pe unii în mînile altora și în mînile împăratului lor; ei vor pustii țara, și n’o vor izbăvi din mînile lor.
7 Atunci M’am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit «Îndurare,» iar pe celalt l-am numit «Legămînt.» Și am păscut oile.
8 Am nimicit cu desăvîrșire pe cei trei păstori într’o lună: sufletul Meu nu-i mai răbda, și se scîrbise și sufletul lor de Mine.
9 Și am zis: «Nu vă mai pot paște! Cea care are să moară, să moară, cea care are să piară să piară, și cele ce mai rămîn, să se mănînce unele pe altele!»
10 Mi-am luat toiagul «Îndurare,» și l-am rupt, ca să rup legămîntul Meu, pe care-l încheiasem cu toate popoarele.