6 Căci nu mai am milă de locuitorii țării, – zice Domnul: «Ci iată, dau pe oameni, pe unii în mînile altora și în mînile împăratului lor; ei vor pustii țara, și n’o vor izbăvi din mînile lor.
7 Atunci M’am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit «Îndurare,» iar pe celalt l-am numit «Legămînt.» Și am păscut oile.
8 Am nimicit cu desăvîrșire pe cei trei păstori într’o lună: sufletul Meu nu-i mai răbda, și se scîrbise și sufletul lor de Mine.
9 Și am zis: «Nu vă mai pot paște! Cea care are să moară, să moară, cea care are să piară să piară, și cele ce mai rămîn, să se mănînce unele pe altele!»
10 Mi-am luat toiagul «Îndurare,» și l-am rupt, ca să rup legămîntul Meu, pe care-l încheiasem cu toate popoarele.
11 Și cînd s’a rupt în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi, cari au luat seama la Mine, au cunoscut astfel că acesta era Cuvîntul Domnului.
12 Eu le-am zis: «Dacă găsiți cu cale, dați-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o dați!» Și Mi-au cîntărit, ca plată, trei zeci de arginți.