1 Am ridicat din nou ochii și m’am uitat, și iată că patru cară ieșeau dintre doi munți; și munții erau de aramă.
2 La carul dintîi erau niște cai roși, la al doilea car cai negri,
3 la al treilea car cai albi, și la al patrulea car cai bălțați și roși.
4 Am luat cuvîntul, și am zis îngerului, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceștia, domnul meu?“
5 Îngerul mi-a răspuns: „Aceștia sînt cele patru vînturi ale cerurilor, cari ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pămînt.“
6 Caii cei negri, înhămați la unul din cară, s’au îndreptat spre țara dela miază-noapte, și cei albi au mers după ei; cei bălțați s’au îndreptat spre țara de miază-zi.