2 La carul dintîi erau niște cai roși, la al doilea car cai negri,
3 la al treilea car cai albi, și la al patrulea car cai bălțați și roși.
4 Am luat cuvîntul, și am zis îngerului, care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceștia, domnul meu?“
5 Îngerul mi-a răspuns: „Aceștia sînt cele patru vînturi ale cerurilor, cari ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pămînt.“
6 Caii cei negri, înhămați la unul din cară, s’au îndreptat spre țara dela miază-noapte, și cei albi au mers după ei; cei bălțați s’au îndreptat spre țara de miază-zi.
7 Cei roși au ieșit și ei și au cerut să meargă să cutreiere pămîntul. Îngerul le-a zis: „Duceți-vă de cutreierați pămîntul!“ Și au cutreierat pămîntul.
8 El m’a chemat, și mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre țara de miază-noapte fac să se mai potolească mînia Mea în țara dela miază-noapte.“