1 Vedeţi ce fel de dragoste ne-a dat Tatăl, ca să fim chemaţi fiii lui Dumnezeu; din această cauză lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu l-a cunoscut nici pe el.
2 Preaiubiţilor, acum suntem fiii lui Dumnezeu şi nu s-a arătat încă ce vom fi, dar ştim că atunci când el se va arăta, vom fi asemenea lui, fiindcă îl vom vedea aşa cum este.
3 Şi fiecare dintre cei care au această speranţă în el, se purifică pe sine însuşi, precum el este pur.
4 Oricine practică păcatul, de asemenea încalcă legea; căci păcatul este încălcarea legii.
5 Şi ştiţi că el a fost arătat ca să înlăture păcatele noastre; şi în el nu este păcat.
6 Oricine rămâne în el, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu l-a văzut, nici nu l-a cunoscut.
7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele: cel ce practică dreptatea este drept, aşa cum el este drept.
8 Cel ce practică păcatul este din diavolul; fiindcă diavolul păcătuieşte de la început. Cu acest scop a fost arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să distrugă faptele diavolului.
9 Oricine este născut din Dumnezeu nu practică păcatul, pentru că sămânţa lui rămâne în el şi nu poate păcătui, pentru că este născut din Dumnezeu.
10 În aceasta sunt arătaţi clar copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului; oricine nu practică dreptatea nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.
11 Pentru că acesta este mesajul pe care l-aţi auzit de la început, să ne iubim unii pe alţii.
12 Nu precum Cain, care era din cel rău şi l-a ucis pe fratele său. Şi din ce cauză l-a ucis? Pentru că propriile lui fapte erau rele, iar ale fratelui său erau drepte.
13 Nu vă miraţi, fraţii mei, dacă vă urăşte lumea.
14 Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte.
15 Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş, şi ştiţi că niciun ucigaş nu are viaţă eternă rămânând în el.
16 Prin aceasta pricepem dragostea lui Dumnezeu, pentru că el şi-a dat viaţa pentru noi şi noi suntem datori să ne dăm vieţile pentru fraţi.
17 Dar oricine are bunurile lumii acesteia şi vede pe fratele său prins în nevoie şi îşi închide adâncurile compasiunii faţă de el, cum rămâne dragostea lui Dumnezeu în el?
18 Copilaşii mei, să nu iubim în cuvânt, nici cu limba, ci în faptă şi în adevăr.
19 Şi prin aceasta ştim că suntem din adevăr şi ne vom asigura inimile noastre înaintea lui.
20 Pentru că, dacă inima noastră ne condamnă, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate lucrurile.
21 Preaiubiţilor, dacă inima noastră nu ne condamnă, avem cutezanţă înaintea lui Dumnezeu.
22 Şi orice cerem, primim de la el, pentru că ţinem poruncile lui şi practicăm cele plăcute înaintea lui.
23 Şi aceasta este porunca lui: Să credem în numele Fiului său Isus Cristos şi să ne iubim unii pe alţii, aşa cum ne-a dat poruncă.
24 Şi cel ce ţine poruncile lui rămâne în el, şi el în el. Şi prin aceasta ştim că el rămâne în noi, prin Duhul pe care el ni l-a dat.