1 Şi când au ajuns aproape de Ierusalim, înspre Betfaghe şi Betania, la muntele Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,
2 Şi le-a spus: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră; şi îndată ce veţi fi intrat în el veţi găsi un măgăruş legat, pe care nu a şezut nimeni niciodată; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.
3 Şi dacă vă spune cineva: De ce faceţi aceasta? Spuneţi că Domnul are nevoie de el; şi îndată îl va trimite aici.
4 Şi s-au dus şi au găsit măgăruşul legat afară, lângă uşă, în locul unde se întâlnesc două drumuri; şi l-au dezlegat.
5 Şi unii dintre cei ce stăteau în picioare acolo le-au spus: Ce faceţi dezlegând măgăruşul?
6 Iar ei le-au spus aşa cum le poruncise Isus; şi i-au lăsat să plece.
7 Şi au adus măgăruşul la Isus şi şi-au aruncat hainele pe el; iar el a şezut pe el.
8 Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale; şi alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale.
9 Şi cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după, strigau, spunând: Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului,
10 Binecuvântată fie împărăţia tatălui nostru David, care vine în numele Domnului. Osana în cele preaînalte!
11 Şi Isus a intrat în Ierusalim şi în templu; şi după ce a privit toate lucrurile de jur împrejur, fiind ora serii, a ieşit înspre Betania cu cei doisprezece.
12 Şi a doua zi, când veneau din Betania, a flămânzit;
13 Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a venit să vadă dacă cumva găseşte ceva pe el; şi când a ajuns la el, nu a găsit nimic decât frunze; fiindcă nu era timpul smochinelor.
14 Şi Isus, luând cuvântul, i-a zis smochinului: De acum înainte, nimeni să nu mănânce niciodată fructe din tine. Şi discipolii lui au auzit.
15 Şi au venit la Ierusalim; şi Isus a intrat în templu şi a început să arunce afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în templu; şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei;
16 Şi nu lăsa ca cineva să poarte vreun vas prin templu.
17 Şi i-a învăţat, spunându-le: Nu este scris: Casa mea va fi numită de toate naţiunile, casa rugăciunii? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.
18 Şi scribii şi preoţii de seamă au auzit şi au căutat cum să îl nimicească; fiindcă se temeau de el, pentru că toată mulţimea era înmărmurită de doctrina lui.
19 Şi când s-a făcut seară a ieşit din cetate.
20 Şi dimineaţa, pe când treceau, au văzut smochinul uscat din rădăcini.
21 Şi Petru, amintindu-şi, i-a spus: Rabi, iată, smochinul pe care l-ai blestemat este uscat.
22 Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu!
23 Fiindcă adevărat vă spun că oricine va spune acestui munte: Ridică-te şi aruncă-te în mare; şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că acele lucruri pe care le spune se vor face, el va avea orice spune.
24 De aceea vă spun: Tot ce doriţi când vă rugaţi, să credeţi că veţi primi şi veţi avea.
25 Şi când staţi în picioare rugându-vă, iertaţi dacă aveţi ceva împotriva oricui; pentru ca şi Tatăl vostru care este în cer să vă ierte fărădelegile voastre.
26 Dar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în cer nu va ierta fărădelegile voastre.
27 Şi au venit din nou la Ierusalim; şi pe când se plimba el prin templu, au venit la el preoţii de seamă şi scribii şi bătrânii,
28 Şi i-au spus: Cu ce autoritate faci acestea? Şi cine ţi-a dat această autoritate să faci acestea?
29 Iar Isus a răspuns şi le-a zis: Vă voi întreba şi eu un lucru şi răspundeţi-mi şi vă voi spune cu ce autoritate fac acestea.
30 Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni? Răspundeţi-mi.
31 Şi discutau între ei, spunând: Dacă spunem: Din cer; va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?
32 Dar dacă spunem: De la oameni; se temeau de popor, fiindcă toţi oamenii îl considerau pe Ioan, că era, într-adevăr, profet.
33 Şi au răspuns şi i-au zis lui Isus: Nu putem spune. Şi Isus, răspunzând, le zice: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.