1 Şi le-a spus: Adevărat vă spun că: Sunt unii dintre cei ce stau în picioare aici, care nicidecum nu vor gusta din moartea, până ce nu vor fi văzut împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.
2 Şi după şase zile, Isus ia pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi îi conduce sus pe un munte înalt, singuri, la o parte; şi a fost transfigurat înaintea lor.
3 Şi hainele sale au devenit strălucitoare, peste măsură de albe, ca zăpada; aşa cum niciun înălbitor de pe pământ nu le poate înălbi.
4 Şi li s-au arătat Ilie cu Moise; şi vorbeau cu Isus.
5 Şi Petru a răspuns şi i-a zis lui Isus: Învăţătorule, este bine pentru noi să fim aici; şi să facem trei tabernacole: unul pentru tine şi unul pentru Moise şi unul pentru Ilie.
6 Fiindcă nu ştia ce să spună; fiindcă erau foarte înspăimântaţi.
7 Şi s-a făcut un nor care i-a umbrit; şi o voce a venit din nor, spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit: Ascultaţi-l!
8 Şi dintr-o dată, când s-au uitat de jur împrejur, nu au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Isus cu ei.
9 Şi pe când coborau ei de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui ce lucruri au văzut, până ce Fiul omului va fi înviat dintre morţi.
10 Şi au ţinut în ei acel cuvânt, întrebându-se unul pe altul ce ar însemna învierea dintre morţi.
11 Şi l-au întrebat, spunând: De ce spun scribii că Ilie trebuie să vină întâi?
12 Iar el, răspunzând, le-a zis: Ilie, într-adevăr, venind întâi, restaurează toate lucrurile; şi după cum este scris despre Fiul omului, că trebuie să sufere multe şi să fie dispreţuit.
13 Dar vă spun că: Ilie a şi venit şi i-au făcut orice au voit, aşa cum este scris despre el.
14 Şi când a venit la discipoli, a văzut o mulţime mare împrejurul lor şi pe scribi întrebându-se cu ei.
15 Şi îndată toţi oamenii, când l-au văzut, au fost foarte uimiţi, şi alergând la el, îl salutau.
16 Şi i-a întrebat pe scribi: Ce vă întrebaţi cu ei?
17 Şi unul din mulţime a răspuns şi a zis: Învăţătorule, am adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut;
18 Şi oriunde îl apucă, îl scutură puternic şi face spume şi îşi scrâşneşte dinţii şi rămâne vlăguit; şi am vorbit cu discipolii tăi ca să îl scoată; şi ei nu au fost în stare.
19 El i-a răspuns şi a zis: O, generaţie fără credinţă, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l la mine.
20 Şi l-au adus la el. Şi când l-a văzut, îndată duhul l-a scuturat puternic şi el a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spume.
21 Şi l-a întrebat pe tatăl lui: De cât timp i se întâmplă aceasta? Iar el a spus: Din copilărie.
22 Şi deseori îl aruncă în foc şi în ape, ca să îl nimicească; dar dacă poţi face ceva, ai milă de noi şi ajută-ne.
23 Iar Isus i-a spus: Dacă poţi crede, toate lucrurile sunt posibile celui ce crede.
24 Şi îndată tatăl copilului a strigat şi a spus cu lacrimi: Cred, Doamne; ajută a mea necredinţă.
25 Când Isus a văzut că mulţimea se aduna alergând, a mustrat duhul necurat, spunându-i: Duhule mut şi surd, eu îţi poruncesc, ieşi din el şi nu mai intra în el.
26 Şi duhul a strigat şi l-a scuturat puternic şi a ieşit din el; şi era ca unul mort; încât mulţi au spus: Este mort.
27 Dar Isus, luându-l de mână, l-a ridicat; iar el s-a sculat.
28 Şi după ce el a intrat în casă, discipolii săi l-au întrebat deoparte: Noi de ce nu l-am putut scoate afară?
29 Iar el le-a spus: Acest fel nu poate ieşi afară prin nimic, decât prin rugăciune şi postire.
30 Şi au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea; şi nu voia ca cineva să ştie.
31 Fiindcă învăţa pe discipolii săi şi le spunea: Fiul omului este trădat în mâinile oamenilor iar ei îl vor ucide; şi după ce va fi fost ucis, a treia zi va învia.
32 Dar nu au înţeles acea spusă şi le-a fost teamă să îl întrebe.
33 Şi a venit la Capernaum şi fiind în casă, i-a întrebat: Pentru ce v-aţi contrazis între voi pe drum?
34 Dar tăceau, fiindcă pe drum s-au contrazis unii cu alţii cine va fi cel mai mare.
35 Şi a şezut şi a chemat pe cei doisprezece şi le-a spus: Dacă cineva doreşte să fie cel dintâi, să fie cel de pe urmă între toţi şi servitor al tuturor.
36 Şi a luat un copilaş şi l-a pus în mijlocul lor; şi după ce l-a luat în braţe, le-a spus:
37 Oricine va primi pe unul din acest fel de copilaşi în numele meu, pe mine mă primeşte; şi oricine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe cel ce m-a trimis.
38 Şi Ioan i-a răspuns, zicând: Învăţătorule, noi am văzut pe unul scoţând draci în numele tău şi el nu ne urmează; şi l-am oprit, pentru că nu ne urmează.
39 Dar Isus a spus: Nu îl opriţi, fiindcă nu este niciun om care să facă un miracol în numele meu şi care îndată să mă poată vorbi de rău.
40 Fiindcă cine nu este împotriva noastră, este de partea noastră.
41 Fiindcă oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că aparţineţi lui Cristos, adevărat vă spun, nu îşi va pierde răsplata.
42 Şi oricine va poticni pe unul dintre micuţii care cred în mine, este mai bine pentru el ca o piatră de moară să îi fie atârnată de gât şi să fie aruncat în mare.
43 Şi dacă mâna ta te poticneşte, taie-o; este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung, decât să ai două mâini şi să mergi în iad, în focul ce niciodată nu se va stinge,
44 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
45 Şi dacă piciorul tău te poticneşte, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fii aruncat în iad, în focul ce niciodată nu se va stinge.
46 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
47 Şi dacă ochiul tău te poticneşte, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul iadului,
48 Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49 Căci fiecare va fi sărat cu foc şi fiecare sacrificiu va fi sărat cu sare.
50 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o veţi drege? Să aveţi sare în voi înşivă şi pace unii cu alţii.