1 După două zile era sărbătoarea paştelui şi a azimelor; şi preoţii de seamă şi scribii căutau cum să îl prindă prin viclenie să îl ucidă.
2 Dar spuneau: Nu în sărbătoare, ca nu cumva să fie tulburare a poporului.
3 Şi fiind el în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când şedea el la masă, a venit o femeie având un vas de alabastru cu ulei parfumat de mir de nard curat, foarte preţios; şi a spart vasul şi a turnat mirul pe capul lui.
4 Şi erau unii supăraţi în ei înşişi şi spuneau: Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de mir?
5 Fiindcă acesta s-ar fi putut vinde pe mai mult de trei sute de dinari şi s-ar fi dat banii la săraci. Şi cârteau împotriva ei.
6 Dar Isus a spus: Lăsaţi-o în pace; de ce o tulburaţi? A lucrat o lucrare bună faţă de mine.
7 Fiindcă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine; dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.