2 Şi avea în mâna sa o cărticică deschisă; şi şi-a pus piciorul drept pe mare şi stângul pe pământ,
3 Şi a strigat cu voce tare, precum rage un leu; şi când a strigat el, cele şapte tunete au rostit cu vocile lor.
4 Şi când cele şapte tunete au rostit cu vocile lor, eram gata să scriu; şi am auzit o voce din cer, spunându-mi: Sigilează lucrurile pe care cele şapte tunete le-au rostit şi nu scrie acestea.
5 Şi îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna spre cer,
6 Şi a jurat pe cel ce trăieşte pentru totdeauna şi întotdeauna, care a creat cerul şi lucrurile care sunt în el, şi pământul şi lucrurile care sunt pe el, şi marea şi lucrurile care sunt în ea, că timp nu va mai fi;
7 Ci în zilele vocii celui de al şaptelea înger, când va începe să trâmbiţeze, va fi terminat misterul lui Dumnezeu, aşa cum a făcut el cunoscut robilor săi, profeţii.
8 Şi vocea pe care am auzit-o din cer, a vorbit din nou cu mine şi a spus: Du-te, ia cărticica ce este deschisă în mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ.