14 Şi m-am uitat şi, iată, un nor alb şi pe nor şedea unul asemănător Fiului omului, având pe capul lui o coroană de aur şi în mâna sa o seceră ascuţită.
15 Şi un alt înger a ieşit din templu, strigând cu voce tare celui aşezat pe nor: Trimite secera ta şi seceră; fiindcă ţi-a venit timpul să seceri, pentru că secerişul pământului este copt.
16 Şi cel ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ; şi pământul a fost secerat.
17 Şi un alt înger a ieşit din templul care este în cer, având şi el o seceră ascuţită.
18 Şi un alt înger a ieşit din altar, având putere peste foc; şi a strigat cu strigăt mare celui ce avea secera ascuţită, spunând: Trimite secera ta ascuţită şi adună ciorchinii viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi pe deplin.
19 Şi îngerul şi-a aruncat secera pe pământ şi a adunat via pământului şi a aruncat-o în teascul cel mare al furiei lui Dumnezeu.
20 Şi teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la frâiele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.