2 Şi am auzit o voce din cer, ca vocea multor ape şi ca vocea unui tunet mare; şi am auzit vocea harpiştilor cântând cu harpele lor;
3 Şi cântau de parcă era un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru fiinţe vii şi a bătrânilor; şi niciun om nu putea învăţa acel cântec, decât cei o sută patruzeci şi patru de mii, care au fost răscumpăraţi de pe pământ.
4 Aceştia sunt cei ce nu s-au întinat cu femei, fiindcă sunt feciori. Aceştia sunt cei ce îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, fiind primele roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
5 Şi în gura lor nu a fost găsită viclenie; fiindcă ei sunt ireproşabili înaintea tronului lui Dumnezeu.
6 Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având evanghelia veşnică, pentru a predica celor ce locuiesc pe pământ şi fiecărei naţiuni şi rase şi limbi şi popor,
7 Spunând cu voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i glorie, pentru că a venit ora judecăţii lui; şi închinaţi-vă celui care a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor.
8 Şi un alt înger a urmat, spunând: A căzut, a căzut Babilonul, acea cetate mare, pentru că a făcut toate naţiunile să bea din vinul furiei curviei sale.