2 Şi s-a dus primul şi a turnat potirul său peste pământ; şi a căzut o rană vătămătoare şi dureroasă peste oamenii care au avut semnul fiarei şi peste cei ce s-au închinat icoanei ei.
3 Şi al doilea înger a turnat potirul său peste mare; şi a devenit ca sângele unui mort; şi fiecare suflet viu a murit în mare.
4 Şi al treilea înger a turnat potirul său peste râurile şi peste izvoarele apelor; şi ele au devenit sânge.
5 Şi am auzit pe îngerul apelor spunând: Drept eşti tu, Doamne, care eşti, care erai şi care vei fi, pentru că ai judecat astfel.
6 Pentru că au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor şi tu le-ai dat să bea sânge; fiindcă ei merită aceasta.
7 Şi am auzit pe un altul din altar, spunând: Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile tale.
8 Şi al patrulea înger a turnat potirul său peste soare; şi i-a fost dată putere să pârjolească pe oameni cu foc.