17 Pentru că într-o singură oră au fost pustiite asemenea mari bogăţii. Şi fiecare căpitan de vas şi toată mulţimea de pe corăbii şi marinarii şi toţi câţi fac comerţ pe mare, au stat departe,
18 Şi strigau, uitându-se la fumul arderii ei, spunând: Care cetate era asemenea acestei mari cetăţi!
19 Şi îşi aruncau ţărână pe capetele lor şi strigau, plângând şi bocind, spunând: Vai, vai, acea cetate mare în care s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare din cauza măreţiei ei! Pentru că într-o singură oră s-a pustiit.
20 Bucură-te de ea, cerule şi voi sfinţi apostoli şi profeţi, pentru că Dumnezeu a judecat judecata voastră asupra ei.
21 Şi un înger puternic a luat o piatră ca o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, spunând: Astfel, cu violenţă va fi dărâmat Babilonul, acea cetate mare, şi nu va mai fi găsită nicidecum.
22 Şi vocea harpiştilor şi a muzicienilor şi a flautiştilor şi a trompetiştilor nu va mai fi auzită nicidecum în tine; şi niciun meşteşugar, al oricărui meşteşug ar fi el, nu va mai fi găsit nicidecum în tine; şi sunetul pietrei de moară nu va mai fi auzit nicidecum în tine;
23 Şi lumina candelei nu va mai străluci nicidecum în tine; şi vocea mirelui şi a miresei nu va mai fi auzită nicidecum în tine; deoarece comercianţii tăi erau oamenii mari ai pământului, pentru că prin vrăjitoriile tale au fost înşelate toate naţiunile.