2 Şi eu, Ioan, am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, coborând de la Dumnezeu din cer, pregătită ca o mireasă înfrumuseţată pentru soţul ei.
3 Şi am auzit o voce tare din cer, spunând: Iată, tabernacolul lui Dumnezeu este cu oamenii, şi el va locui cu ei şi ei vor fi poporul lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei şi va fi Dumnezeul lor.
4 Şi Dumnezeu va şterge fiecare lacrimă de la ochii lor; şi nu va mai fi moarte, nici întristare, nici plângere, nici nu va mai fi durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.
5 Şi cel ce şedea pe tron, a spus: Iată, eu fac toate lucrurile noi. Şi mi-a spus: Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt adevărate şi credincioase.
6 Şi mi-a zis: S-a făcut. Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Eu îi voi da în dar celui însetat din izvorul apei vieţii.
7 Cel ce învinge, va moşteni toate; şi eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul meu.
8 Dar fricoşii şi cei care nu cred şi scârboşii şi ucigaşii şi curvarii şi vrăjitorii şi idolatrii şi toţi mincinoşii vor avea partea lor în lacul care arde cu foc şi pucioasă, care este a doua moarte.