3 Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; şi cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4 Cine eşti tu care judeci pe servitorul altuia? Pentru propriul său stăpân stă în picioare sau cade. Da, el va fi sprijinit; fiindcă Dumnezeu este în stare să îl facă să stea în picioare.
5 Unul preţuieşte o zi mai presus decât pe alta; dar altul preţuieşte toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui.
6 Cel ce respectă ziua, o respectă pentru Domnul; şi cel ce nu respectă ziua, pentru Domnul nu o respectă. Cel ce mănâncă, mănâncă pentru Domnul; fiindcă aduce mulţumiri lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi aduce mulţumiri lui Dumnezeu.
7 Fiindcă niciunul dintre noi nu trăieşte pentru el însuşi, şi nimeni nu moare pentru el însuşi.
8 Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim; aşadar dacă trăim sau dacă murim, suntem ai Domnului.
9 Căci pentru aceasta Cristos deopotrivă a murit şi a înviat, şi a trăit din nou ca să fie Domn deopotrivă al morţilor şi al viilor.