1 De aceea, omule, eşti de nescuzat, oricine ai fi care judeci; fiindcă în ceea ce judeci pe altul, te condamni pe tine însuţi; fiindcă tu care judeci, practici aceleaşi lucruri.
2 Dar suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este conform adevărului împotriva celor ce practică astfel de lucruri.
3 Şi gândeşti aceasta, omule, care judeci pe cei ce practică astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4 Sau dispreţuieşti bogăţiile bunătăţii lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăinţă?
5 Dar după împietrirea ta şi inima nepocăită, îţi strângi furie pentru ziua furiei şi a revelării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu;
6 Care va întoarce fiecărui om conform faptelor lui;
7 Celor care prin răbdare stăruitoare în facerea binelui caută glorie şi onoare şi nemurire, viaţă eternă;
8 Dar celor certăreţi şi care nu ascultă de adevăr, ci ascultă de nedreptate, indignare şi furie,
9 Necaz şi chin peste fiecare suflet de om care lucrează răul, întâi al iudeului şi de asemenea al grecului.
10 Dar glorie, onoare şi pace fiecăruia care lucrează binele, întâi iudeului şi de asemenea grecului.
11 Deoarece la Dumnezeu nu este părtinire.
12 Căci atâţi câţi au păcătuit fără lege, vor şi pieri fără lege; şi atâţi câţi au păcătuit în lege, vor fi judecaţi prin lege;
13 (Fiindcă nu ascultătorii legii sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci înfăptuitorii legii vor fi declaraţi drepţi.
14 De aceea când neamurile, care nu au legea, fac prin natură lucrurile cuprinse în lege, aceştia, neavând legea, îşi sunt lor înșiși lege;
15 Aceştia arată lucrarea legii scrisă în inimile lor, conştiinţa lor de asemenea aducând mărturie şi gândurile lor, în acelaşi timp acuzându-se sau scuzându-se unele pe altele),
16 În ziua când Dumnezeu va judeca tainele oamenilor prin Isus Cristos, conform evangheliei mele.
17 Iată, tu, te numeşti iudeu şi te bazezi pe lege şi te făleşti cu Dumnezeu,
18 Şi îi ştii voia şi deosebeşti lucruri nespus mai bune, fiind învăţat din lege;
19 Şi eşti sigur că tu însuţi eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
20 Îndrumător al celor fără minte, învăţător al pruncilor, având forma cunoaşterii şi a adevărului în lege.
21 Tu dar, care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu care predici: Să nu furi; furi?
22 Tu care spui: Să nu comiţi adulter; comiţi adulter? Tu care deteşti idolii, comiţi sacrilegiu?
23 Tu care te făleşti cu legea, îl dezonorezi pe Dumnezeu prin încălcarea legii?
24 Fiindcă prin voi este blasfemiat numele lui Dumnezeu între neamuri, aşa cum este scris.
25 Fiindcă circumcizia, într-adevăr, este de folos, dacă împlineşti legea; dar dacă eşti călcător de lege, circumcizia ta a devenit necircumcizie.
26 De aceea dacă necircumcizia ţine dreptatea legii, necircumcizia lui nu i se va socoti pentru circumcizie?
27 Şi necircumcizia care este prin natură, dacă împlineşte legea, nu te va judeca pe tine, care prin litera legii şi prin circumcizie calci legea?
28 Fiindcă iudeu nu este cel în afară; nici circumcizie cea pe dinafară, în carne;
29 Ci iudeu este cel în lăuntru; şi circumcizie este aceea a inimii, în duhul, nu în literă; a cărui laudă nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.