2 Căci, dacă Avraam a fost declarat drept din fapte, are cu ce să se fălească; dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3 Fiindcă ce spune scriptura? Avraam l-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit pentru dreptate.
4 Dar celui ce lucrează, plata nu i se socoteşte conform harului, ci conform datoriei.
5 Dar celui ce nu lucrează, ci crede în cel ce declară drept pe cel neevlavios, credinţa lui i se socoteşte pentru dreptate.
6 După cum şi David vorbeşte despre binecuvântarea omului, căruia Dumnezeu îi atribuie dreptatea fără fapte,
7 Spunând: Binecuvântaţi sunt aceia ale căror nelegiuiri sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite.
8 Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi va imputa păcatul.