6 După cum şi David vorbeşte despre binecuvântarea omului, căruia Dumnezeu îi atribuie dreptatea fără fapte,
7 Spunând: Binecuvântaţi sunt aceia ale căror nelegiuiri sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite.
8 Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi va imputa păcatul.
9 Atunci, vine această binecuvântare numai peste cel circumcis, sau şi peste cel necircumcis? Fiindcă spunem că lui Avraam credinţa i s-a socotit pentru dreptate.
10 Dar cum i s-a socotit? Când era în circumcizie sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie.
11 Şi a primit semnul circumciziei, un sigiliu al dreptăţii credinţei pe care o avea fiind în necircumcizie; ca el să fie tatăl tuturor celor ce cred, cu toate că nu sunt în circumcizie; ca să li se atribuie şi lor dreptatea;
12 Şi să fie tatăl circumciziei nu doar celor din circumcizie, ci şi celor ce umblă în paşii acelei credinţe a tatălui nostru Avraam, pe care o avea fiind încă necircumcis.