1 La sfârşitul fiecăror şapte ani să faci o scutire.
2 Şi astfel să fie scutirea: Fiecare creditor, care împrumută ceva aproapelui său, să îl scutească; să nu îl stoarcă de la aproapele lui sau de la fratele lui, pentru că aceasta este numită scutirea Domnului.
3 De la locuitorul temporar poţi să îl storci, dar mâna ta să scutească ceea ce este al tău la fratele tău;
4 Numai când nu va fi la tine niciun sărac, pentru că Domnul te va binecuvânta mult în ţara, pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău ca moştenire, ca să o stăpâneşti,