1 Şi Moise a chemat tot Israelul şi le-a spus: Ascultă, Israele, statutele şi judecăţile pe care le vorbesc astăzi în urechile voastre, ca să le învăţaţi şi să le ţineţi şi să le împliniţi.
2 Domnul Dumnezeul nostru a făcut cu noi un legământ în Horeb.
3 Nu cu părinţii noştri a făcut Domnul acest legământ, ci cu noi, adică cu noi, toţi aceştia care suntem în viaţă astăzi.
4 Domnul a vorbit cu voi faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului,
5 (Eu stăteam în timpul acela între Domnul şi voi, ca să vă arăt cuvântul Domnului, pentru că vă temeaţi din cauza focului şi nu v-aţi urcat pe munte), spunând:
6 Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
7 Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine.
8 Să nu îţi faci chip cioplit sau vreo asemănare a ceea ce este sus în cer, sau a ceea ce este jos pe pământ sau a ceea ce este în apele de sub pământ,
9 Să nu te prosterni înaintea lor, nici să nu le serveşti, pentru că eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, cercetând nelegiuirea părinţilor peste copii până la a treia şi a patra generaţie a celor care mă urăsc,
10 Şi arătând milă la mii dintre cei care mă iubesc şi păzesc poruncile mele.
11 Să nu iei în deşert numele Domnului Dumnezeul tău, pentru că Domnul nu îl va considera nevinovat pe cel care ia în deşert numele lui.
12 Ţine ziua sabatului ca să o sfinţeşti, precum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
13 Lucrează şase zile şi fă toată munca ta;
14 Dar ziua a şaptea este sabatul pentru Domnul Dumnezeul tău; să nu faci nicio lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici servitorul tău, nici servitoarea ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreuna dintre vitele tale, nici străinul tău care este înăuntrul porţilor tale, ca să se odihnească şi servitorul tău şi servitoarea ta, la fel ca tine.
15 Şi aminteşte-ţi că ai fost servitor în ţara Egiptului şi că Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână tare şi cu braţ întins; de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua sabatului.
16 Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta, precum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să ţi se lungească zilele şi ca să îţi meargă bine, în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
17 Să nu ucizi.
18 Nici să nu comiţi adulter.
19 Nici să nu furi.
20 Nici să nu depui mărturie falsă împotriva aproapelui tău.
21 Nici să nu doreşti soţia aproapelui tău, nici să nu pofteşti casa aproapelui tău, câmpul său, sau servitorul lui sau servitoarea lui, boul lui sau măgarul lui, sau ceva din ce este al aproapelui tău.
22 Aceste cuvinte le-a vorbit Domnul către toată adunarea voastră, pe munte, din mijlocul focului, din nor şi din întuneric gros, cu voce tare, şi nu a mai adăugat nimic. Şi le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat mie.
23 Şi s-a întâmplat, când aţi auzit vocea din mijlocul întunericului, (fiindcă muntele ardea cu foc), că v-aţi apropiat de mine, adică toţi capii triburilor voastre şi bătrânii voştri;
24 Şi aţi spus: Iată, Domnul Dumnezeul nostru ne-a arătat gloria sa şi măreţia sa şi i-am auzit vocea din mijlocul focului; am văzut astăzi că Dumnezeu vorbeşte cu omul şi omul trăieşte.
25 Şi acum pentru ce să murim? Pentru că acest foc mare ne va mistui, dacă vom mai auzi vocea Domnului Dumnezeul nostru vom muri.
26 Fiindcă cine este acela, ca noi, din toată făptura, care a auzit vocea Dumnezeului cel viu vorbind din mijlocul focului, şi a trăit?
27 Apropie-te tu şi auzi tot ce va spune Domnul Dumnezeul nostru şi vorbeşte-ne tu, tot ce îţi va vorbi Domnul Dumnezeul nostru; şi vom auzi şi vom face.
28 Şi Domnul a auzit vocea cuvintelor voastre, când mi-aţi vorbit, şi Domnul mi-a spus: Am auzit vocea cuvintelor acestui popor, pe care le-a spus către tine, bine au spus tot ce au spus.
29 O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de mine şi să păzească întotdeauna toate poruncile mele, ca să le fie bine, lor şi copiilor lor, pentru totdeauna!
30 Du-te, spune-le: Întoarceţi-vă la corturile voastre.
31 Dar cât despre tine, stai aici lângă mine şi îţi voi spune toate poruncile şi statutele şi judecăţile care să îi înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau să o stăpânească.
32 Să luaţi seama să faceţi de aceea precum v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, să nu vă abateţi la dreapta sau la stânga.
33 Să umblaţi în toate căile pe care vi le-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, ca să trăiţi şi să vă fie bine şi să vă lungiţi zilele în ţara pe care o veţi stăpâni.