25 Şi acum pentru ce să murim? Pentru că acest foc mare ne va mistui, dacă vom mai auzi vocea Domnului Dumnezeul nostru vom muri.
26 Fiindcă cine este acela, ca noi, din toată făptura, care a auzit vocea Dumnezeului cel viu vorbind din mijlocul focului, şi a trăit?
27 Apropie-te tu şi auzi tot ce va spune Domnul Dumnezeul nostru şi vorbeşte-ne tu, tot ce îţi va vorbi Domnul Dumnezeul nostru; şi vom auzi şi vom face.
28 Şi Domnul a auzit vocea cuvintelor voastre, când mi-aţi vorbit, şi Domnul mi-a spus: Am auzit vocea cuvintelor acestui popor, pe care le-a spus către tine, bine au spus tot ce au spus.
29 O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de mine şi să păzească întotdeauna toate poruncile mele, ca să le fie bine, lor şi copiilor lor, pentru totdeauna!
30 Du-te, spune-le: Întoarceţi-vă la corturile voastre.
31 Dar cât despre tine, stai aici lângă mine şi îţi voi spune toate poruncile şi statutele şi judecăţile care să îi înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau să o stăpânească.