31 Atunci va fi astfel, că ce va ieşi pe uşile casei mele pentru a mă întâmpina, când mă voi întoarce în pace de la copiii lui Amon, va fi al Domnului şi îl voi oferi ca ofrandă arsă.
32 Astfel Iefta a trecut la copiii lui Amon să lupte împotriva lor, şi Domnul i-a dat în mâinile lui.
33 Şi i-a bătut de la Aroer până la Minit, douăzeci de cetăţi, şi până la câmpia viilor, cu un foarte mare măcel. Astfel copiii lui Amon au fost supuşi înaintea copiilor lui Israel.
34 Şi Iefta a venit la Miţpa, în casa lui, şi, iată, fiica sa a ieşit afară pentru a-l întâmpina cu tamburine şi cu dansuri, şi ea era singurul lui copil; în afară de ea nu avea fiu sau fiică.
35 Şi s-a întâmplat, când a văzut-o, că şi-a sfâşiat hainele şi a spus: Vai, fiica mea! Ce mult m-ai doborât; şi tu eşti dintre cei care mă tulbură, pentru că mi-am deschis gura către Domnul şi nu mă pot întoarce.
36 Iar ea i-a spus: Tatăl meu, dacă ţi-ai deschis gura către Domnul, fă-mi conform cu ce a ieşit din gura ta, pentru că Domnul s-a răzbunat pentru tine pe duşmanii tăi, pe copiii lui Amon.
37 Şi ea a spus tatălui său: Să mi se facă lucrul acesta: lasă-mă singură două luni, să urc şi să cobor în munţi şi să îmi plâng fecioria, eu şi tovarăşele mele.