1 Şi copiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii Domnului, şi Domnul i-a dat în mâna lui Madian, şapte ani.
2 Şi mâna lui Madian a învins pe Israel; şi din cauza madianiţilor copiii lui Israel şi-au făcut vizuinile care sunt în munţi şi peşteri şi întărituri.
3 Şi era astfel, când semăna Israel, madianiţii şi amaleciţii şi copiii estului se urcau; da, ei se urcau împotriva lor;
4 Şi îşi aşezau tabăra împotriva lor şi distrugeau venitul pământului cum vii la Gaza şi nu lăsau merinde pentru Israel, nici oaie, nici bou, nici măgar.
5 Pentru că se urcau cu vitele lor şi corturile lor şi veneau o mulţime ca lăcustele; căci deopotrivă ei şi cămilele lor erau fără număr şi intrau în ţară să o distrugă.
6 Şi Israel era foarte sărăcit din cauza madianiţilor; şi copiii lui Israel au strigat către Domnul.
7 Şi s-a întâmplat, când copiii lui Israel au strigat către Domnul din cauza madianiţilor,
8 Că Domnul a trimis un profet la copiii lui Israel, care le-a spus: Astfel spune Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu v-am adus din Egipt şi v-am scos din casa robiei;
9 Şi v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă oprimau şi i-am alungat dinaintea voastră şi v-am dat ţara lor;
10 Şi v-am spus: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; nu vă temeţi de dumnezeii amoriţilor, în a căror ţară locuiţi; dar nu aţi ascultat de vocea mea.
11 Şi a venit un înger al Domnului şi a şezut sub un stejar care era în Ofra, care era al lui Ioas abiezeritul. Şi fiul său Ghedeon bătea grâu în teasc, ca să îl ascundă de madianiţi.
12 Şi îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a spus: Domnul este cu tine, războinic viteaz!
13 Şi Ghedeon i-a spus: O, Domnul meu, dacă este Domnul cu noi, de ce au venit toate acestea asupra noastră? Şi unde sunt toate miracolele sale pe care ni le-au povestit părinţii noştri, spunând: Nu ne-a scos Domnul din Egipt? Dar acum Domnul ne-a părăsit şi ne-a dat în mâinile madianiţilor.
14 Şi Domnul a privit spre el şi a spus: Du-te cu această putere a ta şi vei salva pe Israel din mâna madianiţilor; nu te-am trimis eu?
15 Iar el i-a spus: O, Domnul meu, prin ce voi salva eu pe Israel? Iată, familia mea este săracă în Manase şi eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu.
16 Şi Domnul i-a spus: Negreşit eu voi fi cu tine şi tu vei lovi pe madianiţi ca pe un singur om.
17 Iar el i-a spus: Acum, dacă am găsit har în ochii tăi, atunci arată-mi un semn că tu vorbeşti cu mine.
18 Te rog, nu te depărta de aici, până voi veni la tine şi îmi voi aduce darul şi îl voi pune înaintea ta. Iar el a spus: Voi rămâne până te vei întoarce.
19 Şi Ghedeon a intrat şi a pregătit un ied şi azime, dintr-o efă de făină, carnea a pus-o într-un coş şi zeama a pus-o într-o oală şi i le-a adus afară sub stejar şi i le-a prezentat.
20 Şi îngerul lui Dumnezeu i-a spus: Ia carnea şi azimele şi pune-le pe această stâncă şi varsă zeama. Şi el a făcut astfel.
21 Atunci îngerul Domnului a întins vârful toiagului care era în mâna lui şi a atins carnea şi azimele; şi s-a ridicat foc din stâncă şi a mistuit carnea şi azimele. Atunci îngerul Domnului s-a depărtat dinaintea ochilor lui.
22 Şi după ce Ghedeon a văzut că a fost un înger al Domnului, Ghedeon a spus: Vai, Doamne Dumnezeule! Pentru că am văzut un înger al Domnului faţă în faţă.
23 Şi Domnul i-a spus: Pace ţie, nu te teme, nu vei muri.
24 Atunci Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi l-a numit Iehova-Şalom; până în ziua aceasta el este încă în Ofra abiezriţilor.
25 Şi s-a întâmplat, în aceeaşi noapte, că Domnul i-a spus: Ia taurul tânăr al tatălui tău, al doilea taur de şapte ani şi dărâmă altarul lui Baal, pe care îl are tatăl tău, şi retează dumbrava care este lângă el;
26 Şi zideşte un altar Domnului Dumnezeul tău pe vârful acestei stânci, în felul rânduit şi ia al doilea taur şi oferă un sacrificiu ars cu lemnele dumbrăvii, pe care o vei reteza.
27 Atunci Ghedeon a luat zece bărbaţi dintre servitorii săi şi a făcut precum îi spusese Domnul; şi aşa a fost, fiindcă s-a temut de casa tatălui său şi de bărbaţii cetăţii, că a făcut acest lucru noaptea, nu ziua.
28 Şi când s-au trezit bărbaţii cetăţii dis-de-dimineaţă, iată, altarul lui Baal era dărâmat şi dumbrava, care era lângă el, era retezată, şi taurul al doilea era oferit pe altarul care era zidit.
29 Şi ei au spus unul către altul: Cine a făcut acest lucru? Şi după ce au cercetat şi au întrebat, au spus: Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut acest lucru.
30 Atunci bărbaţii cetăţii i-au spus lui Ioas: Scoate afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal şi pentru că a retezat dumbrava care era lângă el.
31 Şi Ioas a spus tuturor celor care stăteau împotriva lui: Veţi pleda pentru Baal? Voiţi să îl salvaţi? Cel care va pleda pentru el să fie dat la moarte cât timp este încă dimineaţă, dacă este dumnezeu, să pledeze pentru el însuşi, pentru că i-a dărâmat altarul.
32 De aceea l-au numit în ziua aceea Ierub-Baal, spunând: Să pledeze Baal împotriva lui, pentru că i-a dărâmat altarul.
33 Atunci toţi madianiţii şi amaleciţii şi copiii estului s-au adunat şi au trecut şi şi-au ridicat corturile în valea lui Izreel.
34 Dar Duhul Domnului a venit peste Ghedeon şi el a sunat din trâmbiţă; şi Abiezer s-a adunat după el.
35 Şi a trimis mesageri prin tot Manase, care de asemenea au fost chemaţi după el, şi a trimis mesageri la Aşer şi la Zabulon şi la Neftali, şi ei s-au urcat să îi întâlnească.
36 Şi Ghedeon i-a spus lui Dumnezeu: Dacă voieşti să salvezi pe Israel prin mâna mea, precum ai spus,
37 Iată, voi pune un val de lână în arie şi dacă va fi rouă numai pe val şi tot pământul de lângă va fi uscat, atunci voi cunoaşte că vei salva pe Israel prin mâna mea, precum ai spus.
38 Şi a fost astfel, că s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi a strâns valul şi a stors roua din val, un vas plin cu apă.
39 Şi Ghedeon i-a spus lui Dumnezeu: Să nu se aprindă mânia ta împotriva mea şi voi vorbi numai de data aceasta, te rog, să mai încerc numai de data aceasta cu valul; să fie uscat peste val şi peste tot pământul să fie rouă.
40 Şi Dumnezeu a făcut astfel în noaptea aceea, că a fost uscat numai valul şi pe tot pământul a fost rouă.