33 Şi i-a bătut de la Aroer până la Minit, douăzeci de cetăţi, şi până la câmpia viilor, cu un foarte mare măcel. Astfel copiii lui Amon au fost supuşi înaintea copiilor lui Israel.
34 Şi Iefta a venit la Miţpa, în casa lui, şi, iată, fiica sa a ieşit afară pentru a-l întâmpina cu tamburine şi cu dansuri, şi ea era singurul lui copil; în afară de ea nu avea fiu sau fiică.
35 Şi s-a întâmplat, când a văzut-o, că şi-a sfâşiat hainele şi a spus: Vai, fiica mea! Ce mult m-ai doborât; şi tu eşti dintre cei care mă tulbură, pentru că mi-am deschis gura către Domnul şi nu mă pot întoarce.
36 Iar ea i-a spus: Tatăl meu, dacă ţi-ai deschis gura către Domnul, fă-mi conform cu ce a ieşit din gura ta, pentru că Domnul s-a răzbunat pentru tine pe duşmanii tăi, pe copiii lui Amon.
37 Şi ea a spus tatălui său: Să mi se facă lucrul acesta: lasă-mă singură două luni, să urc şi să cobor în munţi şi să îmi plâng fecioria, eu şi tovarăşele mele.
38 Iar el a spus: Du-te. Şi a trimis-o pentru două luni, şi ea a mers cu însoţitoarele ei şi şi-a plâns fecioria pe munţi.
39 Şi s-a întâmplat, la sfârşitul a două luni, că ea s-a întors la tatăl ei, care i-a făcut conform cu promisiunea sa pe care o făcuse, şi ea nu cunoscuse bărbat. Şi a ajuns un obicei în Israel,