22 Şi când erau la o distanţă bună de casa lui Mica, bărbaţii care erau în casele de lângă casa lui Mica s-au adunat şi i-au ajuns pe copiii lui Dan.
23 Şi au strigat la copiii lui Dan. Şi ei şi-au întors feţele şi i-au spus lui Mica: Ce îţi este, că ai venit cu o astfel de ceată?
24 Şi el a spus: Mi-aţi luat dumnezeii, pe care i-am făcut, şi pe preot şi aţi plecat, şi ce mai am eu? Şi ce este aceasta ce îmi spuneţi: Ce îţi este?
25 Şi copiii lui Dan i-au spus: Să nu ţi se audă vocea printre noi, ca nu cumva nişte oameni furioşi să vină peste voi şi să îţi pierzi viaţa, împreună cu viaţa celor din casa ta.
26 Şi copiii lui Dan au mers pe drumul lor şi când Mica a văzut că erau prea puternici pentru el, s-a întors şi a mers acasă.
27 Şi au luat lucrurile, pe care le făcuse Mica, şi pe preotul care era la el, şi au venit asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în siguranță; şi i-au lovit cu ascuţişul sabiei şi au ars cetatea cu foc.
28 Şi nu era niciun eliberator, pentru că aceasta era departe de Sidon şi nu aveau afaceri cu vreun om; şi era în valea care se află lângă Bet-Rehob. Şi au zidit o cetate şi au locuit în ea.