22 Şi pe când îşi veseleau inimile, iată, bărbaţii cetăţii, anumiţi fii ai lui Belial, au înconjurat casa şi au bătut la uşă; şi au vorbit bătrânului, stăpânul casei, spunând: Scoate afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să îl cunoaştem.
23 Şi bărbatul, stăpânul casei, a ieşit la ei şi le-a spus: Nu, fraţii mei, nu, vă rog, nu vă purtaţi atât de stricat; văzând că acest bărbat a intrat în casa mea, nu faceţi această nebunie.
24 Iată, aici este fiica mea, o fecioară şi concubina lui; pe ele le voi aduce acum afară, şi umiliţi-le şi faceţi cu ele ce vi se pare bine; dar acestui bărbat nu faceţi un astfel de lucru nemernic.
25 Dar bărbaţii nu au dorit să îi dea ascultare; astfel, bărbatul a luat pe concubina sa şi a scos-o afară la ei; şi ei au cunoscut-o şi au abuzat-o toată noaptea până dimineaţa; şi când se ivea dimineaţa, au lăsat-o să plece.
26 Atunci femeia a venit către ziuă şi a căzut la uşa casei omului, unde era domnul ei, până s-a luminat.
27 Şi domnul ei s-a ridicat dimineaţa şi a deschis uşile casei şi a ieşit afară să meargă pe calea sa; şi, iată, femeia, concubina sa, era căzută la uşa casei şi mâinile ei erau pe prag.
28 Şi el i-a spus: Sus şi să mergem. Dar nimeni nu a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe un măgar şi bărbatul s-a ridicat şi s-a dus spre locul său.