32 Şi copiii lui Beniamin au spus: Sunt doborâţi înaintea noastră ca şi întâia dată. Dar copiii lui Israel au spus: Să fugim şi să îi atragem departe de cetate, la drumurile mari.
33 Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au ridicat din locul lor şi s-au desfăşurat la Baal-Tamar; şi pânditorii lui Israel au ieşit din locul lor, din pajiştile Ghibei.
34 Şi au venit împotriva Ghibei zece mii de bărbaţi aleşi din tot Israelul şi bătălia a fost grea, dar ei nu ştiau că răul era aproape de ei.
35 Şi Domnul a lovit pe Beniamin înaintea lui Israel; şi copiii lui Israel au culcat la pământ dintre beniamiţi în acea zi douăzeci şi cinci de mii o sută de bărbaţi; toţi aceştia scoteau sabia.
36 Astfel, copiii lui Beniamin au văzut că erau doborâţi; fiindcă bărbaţii lui Israel au făcut loc beniamiţilor, pentru că se încredeau în pânditorii pe care îi puseseră lângă Ghibea.
37 Şi pânditorii s-au grăbit şi s-au năpustit asupra Ghibei; şi pânditorii s-au apropiat şi au lovit toată cetatea cu ascuţişul sabiei.
38 Acum, era un semn anumit între bărbaţii lui Israel şi pânditori, ca să înalţe o mare flacără cu fum din cetate.