38 Acum, era un semn anumit între bărbaţii lui Israel şi pânditori, ca să înalţe o mare flacără cu fum din cetate.
39 Şi după ce bărbaţii lui Israel se retrăseseră din bătălie, Beniamin a început să lovească şi să ucidă dintre bărbaţii lui Israel cam treizeci de persoane, pentru că au spus: Într-adevăr sunt doborâţi dinaintea noastră, ca în prima luptă.
40 Dar când flacăra a început să se ridice din cetate ca un stâlp de fum, beniamiţii au privit înapoia lor şi, iată, flacăra cetăţii se înălţa la cer.
41 Şi când bărbaţii lui Israel s-au întors din nou, bărbaţii lui Beniamin au fost uimiţi, pentru că au văzut că răul venise peste ei.
42 De aceea şi-au întors spatele dinaintea bărbaţilor lui Israel spre calea pustiei, dar bătălia i-a ajuns; şi pe cei care ieşeau din cetăţi i-au culcat la pământ în mijlocul lor.
43 Astfel i-au înconjurat pe beniamiţi, de jur împrejur, şi i-au urmărit şi i-au călcat cu uşurinţă până spre Ghibea, înspre răsăritul soarelui.
44 Şi au căzut din Beniamin optsprezece mii de bărbaţi, toţi aceştia erau războinici viteji.