7 Şi Domnul i-a spus lui Ghedeon: Prin cei trei sute de oameni care au lipăit vă voi salva şi voi da pe madianiţi în mâna ta, iar tot poporul să meargă fiecare la locul său.
8 Astfel poporul a luat merinde în mâna lor şi trâmbiţele lor; şi a trimis restul Israelului, pe fiecare bărbat la cortul său, şi a păstrat pe cei trei sute de bărbaţi; şi oştirea lui Madian era mai jos de el, în vale.
9 Şi s-a întâmplat, în noaptea aceea, că Domnul i-a spus: Ridică-te, coboară la oştire, pentru că am dat-o în mâna ta.
10 Dar dacă te temi să cobori, coboară cu Pura, servitorul tău, la oştire;
11 Şi vei auzi ce spun ei; şi după aceea ţi se vor întări mâinile să cobori la oştire. Atunci el a coborât cu Pura, servitorul său, la partea de afară a oamenilor înarmaţi, care erau în oştire.
12 Şi madianiţii şi amaleciţii şi toţi copiii estului se întindeau în vale, ca lăcustele de mulţi; şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe ţărmul mării de multe.
13 Şi când Ghedeon a venit, iată, era acolo un bărbat care povestea un vis aproapelui său şi spunea: Iată, am visat un vis; şi, iată, o turtă de pâine de orz se rostogolea în oştirea lui Madian şi a venit până la un cort şi l-a lovit încât a căzut şi l-a răsturnat, încât cortul zăcea întins.