1 Şi îngerul care vorbea cu mine a venit din nou şi m-a trezit, ca pe un om care este trezit din somnul său,
2 Şi mi-a spus: Ce vezi? Iar eu am zis: Am privit, şi iată, un sfeşnic cu totul de aur cu un potir în vârful lui şi cele şapte candele ale lui pe el; şi şapte ţevi la cele şapte candele, care sunt în vârful lui,
3 Şi doi măslini lângă el, unul pe partea dreaptă a potirului şi celălalt pe partea stângă a lui.
4 Astfel am răspuns şi am vorbit îngerului care vorbea cu mine şi am zis: Ce sunt acestea, domnul meu?
5 Atunci îngerul care vorbea cu mine a răspuns şi mi-a zis: Nu ştii ce sunt acestea? Iar eu am spus: Nu, domnul meu.
6 Atunci el a răspuns şi mi-a vorbit, zicând: Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel, spunând: Nu prin tărie, nici prin putere, ci prin duhul meu, spune Domnul oştirilor.
7 Cine eşti tu, munte mare? Înaintea lui Zorobabel tu vei deveni o câmpie; şi el va scoate piatra de căpătâi cu strigăte, zicând: Har, har pentru ea.
8 Mai mult, cuvântul Domnului a venit la mine, spunând:
9 Mâinile lui Zorobabel au pus temelia acestei case; mâinile lui de asemenea o vor termina; iar tu vei cunoaşte că Domnul oştirilor m-a trimis la voi.
10 Căci cine a dispreţuit ziua lucrurilor mici? Fiindcă ei se vor bucura şi vor vedea firul cu plumb în mâna lui Zorobabel împreună cu cei şapte; aceştia sunt ochii Domnului, care aleargă încoace şi încolo pe întreg pământul.
11 Atunci am răspuns şi i-am zis: Ce sunt aceşti doi măslini în dreapta sfeşnicului şi în stânga lui?
12 Şi am răspuns din nou şi i-am zis: Ce sunt aceste două ramuri de măslin, care prin cele două ţevi de aur golesc untdelemnul de aur din ele însele?
13 Şi el mi-a răspuns şi a zis: Nu ştii ce sunt acestea? Iar eu am spus: Nu, domnul meu.
14 Atunci el a zis: Acestea sunt cei doi unşi care stau în picioare lângă Domnul întregului pământ.