1 Corinteni 15 NTR

Învierea lui Cristos

1 Fraților, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas

2 și prin care sunteți mântuiți dacă rămâneți fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel ați crezut degeaba.

3 Ceea ce v-am dat ca fiind de primă importanță este ceea ce eu, la rândul meu, am primit: anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor,

4 că a fost îngropat, că a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor,

5 că i S-a arătat lui Chifa și apoi celor doisprezece

6 și că, după aceea, li S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți încă trăiesc, iar unii au adormit.

7 După aceea i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

8 Ultimului dintre toți, ca unuia născut înainte de vreme, mi S-a arătat și mie.

9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu,

10 însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui față de mine n-a fost fără rezultat, ci am trudit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.

11 Deci – fie eu, fie ei – noi așa predicăm, iar voi așa ați crezut.

Învierea morților

12 Dar dacă se predică faptul că Cristos a fost înviat din morți, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morților?

13 Dacă nu există o înviere a morților, nici Cristos nu a fost înviat.

14 Dar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică și, de asemenea, și credința voastră este zadarnică.

15 Mai mult decât atât, noi suntem găsiți ca depunând o mărturie falsă despre Dumnezeu, pentru că am depus mărturie că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos, pe Care, dacă este adevărat că morții nu învie, nu L-a înviat.

16 Dacă morții nu învie, nici Cristos n-a fost înviat,

17 iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credința voastră este zadarnică, iar voi sunteți încă în păcatele voastre.

18 Atunci și cei care au murit în Cristos sunt pierduți.

19 Dacă numai pentru viața aceasta am nădăjduit în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!

20 Dar Cristos a fost înviat din morți, El fiind primul rod dintre cei care au adormit.

21 Întrucât moartea a venit printr-un om, învierea morților a venit tot printr-un Om.

22 Așa cum în Adam toți mor, la fel, în Cristos, toți vor fi înviați,

23 însă fiecare la rândul lui; primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ai lui Cristos.

24 Apoi va veni sfârșitul, când El îi va încredința Împărăția lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducător, orice autoritate și orice putere.

25 Căci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale.

26 Ultimul vrăjmaș care va fi distrus va fi moartea.

27 Căci El „I-a pus totul sub picioare“. Dar când se spune că toate I-au fost supuse, este evident că aceasta nu-L include pe Cel Ce I le-a supus pe toate.

28 Când toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuși Fiul I Se va supune Celui Ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.

29 Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morți? Dacă morții nu sunt înviați nicidecum, de ce mai sunt botezați ei pentru cei morți?

30 Și de ce suntem noi în pericol tot timpul?

31 Sunt în pericol de m oarte în fiecare zi. Acest lucru este cert, fraților, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru.

32 Dacă doar din motive omenești m-am luptat cu fiarele în Efes, ce-am câștigat, dacă morții nu învie? „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!“

33 Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.“

34 Veniți-vă în fire cum se cuvine și nu mai păcătuiți; căci sunt unii care trăiesc în ignoranță față de Dumnezeu. Spre rușinea voastră o spun.

Învierea în trup

35 Cineva ar putea întreba: „Cum învie morții? Cu ce fel de trup vor veni?“

36 Ce nebunie! Ceea ce tu semeni, nu vine la viață dacă nu moare,

37 iar ceea ce semeni nu este trupul care va fi, ci doar o sămânță simplă, ca una de grâu sau de altceva.

38 Însă Dumnezeu îi dă fiecărei semințe un trup, așa cum dorește; fiecărei semințe îi dă trupul ei.

39 Nu toate trupurile sunt la fel: unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul al păsărilor, altul al peștilor.

40 Există trupuri cerești și trupuri pământești. Există o splendoare a celor cerești și un alt fel de splendoare a celor pământești.

41 Alta este splendoarea soarelui, alta este splendoarea lunii și alta este splendoarea stelelor, iar o stea diferă de alta în splendoare.

42 La fel este și cu învierea morților. Ceea ce este semănat în putrezire, este înviat în nemurire.

43 Ceea ce este semănat în necinste, este înviat în slavă. Ceea ce este semănat în slăbiciune, este înviat în putere.

44 Este semănat trup firesc și este înviat trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există și unul duhovnicesc.

45 Așa este și scris: „Primul om, Adam, a devenit un suflet viu.“ Ultimul Adam a devenit un duh care dă viață.

46 Dar primul nu este cel duhovnicesc, ci este cel firesc; apoi vine cel duhovnicesc.

47 Primul om a fost făcut din țărâna pământului. Al doilea Om este din cer.

48 Așa cum era cel din țărână, așa sunt și cei din țărână; și așa cum este Cel Ceresc, așa sunt și cei cerești.

49 Așa cum suntem în asemănarea celui din țărână, la fel vom fi și în asemănarea Celui Ceresc.

50 Ceea ce spun, fraților, sunt următoarele: carnea și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, și nici putrezirea nu poate moșteni nemurirea.

51 Iată, vă spun o taină: nu toți vom adormi, dar toți vom fi schimbați

52 într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Căci trâmbița va suna, iar cei morți vor fi înviați ca nemuritori, și noi vom fi schimbați.

53 Căci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire.

54 Când ceea ce este supus putrezirii se va fi îmbrăcat în neputrezire, iar ceea ce este muritor se va fi îmbrăcat în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris: „Moartea a fost înghițită în victorie.

55 Moarte, unde îți este victoria? Moarte, unde îți este boldul?“

56 Boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este Legea.

57 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.

58 De aceea, frații mei preaiubiți, fiți fermi, de neclintit, întotdeauna implicați din plin în lucrarea Domnului, pentru că știți că în Domnul strădania voastră nu este zadarnică.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16