7 Căci cine te face diferit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca și cum nu l-ai fi primit?
8 Sunteți deja sătui! V-ați îmbogățit deja! Ați început să domniți fără noi! Și măcar de ați domni, ca să domnim și noi împreună cu voi!
9 Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, niște condamnați la moarte, un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni.
10 Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteți înțelepți în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteți puternici; voi sunteți onorați, iar noi suntem dezonorați.
11 Până acum suntem flămânzi și însetați, suntem în zdrențe, suntem bătuți și fără casă
12 și trudim lucrând cu mâinile noastre. Când suntem blestemați, binecuvântăm; când suntem persecutați, îndurăm;
13 când suntem defăimați, încurajăm. Am ajuns până în ziua de azi ca gunoiul acestei lumi, mizeria tuturor.