6 Dacă noi avem necazuri, este pentru încurajarea și mântuirea voastră; dacă noi suntem încurajați, este pentru încurajarea voastră, care vă ajută să răbdați aceleași suferințe pe care le răbdăm și noi.
7 Nădejdea noastră cu privire la voi este fermă, pentru că știm că, așa cum sunteți părtași cu noi în suferință, tot așa sunteți și în încurajare.
8 Fraților, nu vrem să nu știți despre necazurile pe care le-am avut în Asia, pentru că am avut greutăți dincolo de puterea noastră, așa încât pierduserăm și nădejdea de a mai trăi.
9 Ne-am simțit ca și cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înșine, ci pe Dumnezeu, Care învie morții;
10 El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte și va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa.
11 Uniți-vă să ne ajutați prin rugăciunile voastre și mulți vor mulțumi pentru noi datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.
12 Lauda noastră este mărturia conștiinței noastre, potrivit căreia noi ne-am comportat în lume, și chiar mai mult față de voi, în curăția și sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înțelepciune firească, ci prin harul lui Dumnezeu.