1 E nevoie să mă laud, măcar că nu este nimic de câștigat; voi recurge totuși la vedeniile și descoperirile Domnului.
2 Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani – dacă era în trup, nu știu; dacă era în afara trupului, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit în al treilea cer.
3 Știu că omul acesta – dacă era în trup sau dacă era în afara trupului, nu știu, Dumnezeu știe –
4 a fost răpit în Rai și a auzit lucruri care nu pot fi exprimate în cuvinte, lucruri care nu-i sunt permise omului să le spună.
5 Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar cu mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.
6 Însă dacă vreau să mă laud nu voi fi un nebun, pentru că voi spune adevărul; dar nu mă voi lăuda, pentru ca nimeni să nu mă considere mai sus decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine,
7 chiar având în vedere caracterul nemaipomenit al acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă îngâmf, mi-a fost dat un țepuș în carne, un mesager al lui Satan, ca să-mi facă rău și astfel să nu mă îngâmf.
8 De trei ori I-am cerut Domnului să mi-l ia.
9 Dar El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârșită în slăbiciune.“ Așadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să poată locui în mine.
10 De aceea, eu sunt mulțumit în slăbiciuni, în insulte, în greutăți, în persecuții și necazuri, de dragul lui Cristos, pentru că atunci când sunt slab, sunt puternic.
11 Am ajuns nebun; voi m-ați forțat! Eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, căci nu le sunt cu nimic inferior acestor „apostoli minunați“, măcar că eu sunt nimic.
12 Semnele care arată că sunt apostol au fost făcute între voi, cu toată răbdarea, atât semne, cât și fapte puternice și minuni.
13 Ați fost tratați mai rău decât alte biserici prin faptul că numai pentru voi n-am fost niciodată o povară? Iertați-mi această nedreptate!
14 Sunt gata să vin la voi pentru a treia oară; și nu voi fi o povară, pentru că eu nu lucrurile voastre le vreau, ci pe voi. Nu copiii ar trebui să adune pentru părinți, ci părinții pentru copii.
15 Voi cheltui bucuros tot ce am și mă voi da pe mine însumi pentru sufletele voastre. Oare voi fi iubit mai puțin pentru că v-am iubit atât de mult?
16 Să presupunem că n-am pus greutăți asupra voastră, dar, fiind un om viclean, v-am prins prin înșelare.
17 V-am exploatat prin vreunul dintre cei pe care vi i-am trimis?
18 L-am rugat pe Titus să meargă și l-am trimis pe fratele cu el. Oare v-a exploatat Titus? N-am umblat noi în același Duh? N-am călcat noi pe aceleași urme?
19 Credeți că în tot acest timp ne-am apărat pe noi înșine înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu, în Cristos. Preaiubiților, toate lucrurile pe care le facem sunt pentru zidirea voastră.
20 Mă tem că, atunci când voi veni, nu vă voi găsi așa cum aș vrea să fiți și nici voi nu mă veți găsi așa cum vreți. Mi-e teamă că ar putea fi ceartă, invidie, mânii, ambiții egoiste, calomnii, bârfe, îngâmfări, tulburări.
21 Mă tem că atunci când voi veni din nou, Dumnezeul meu mă va smeri în prezența voastră și mă voi mâhni pentru mulți care au păcătuit în trecut și nu s-au pocăit de necurăția, desfrâul și depravarea pe care le-au practicat.