1 Frații mei, să nu aveți o atitudine părtinitoare în credința voastră în Domnul nostru slăvit Isus Cristos!
2 Căci dacă intră în adunarea voastră un om care poartă un inel de aur și o haină strălucitoare, și intră și un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară,
3 iar voi îi dați atenție celui ce poartă haina strălucitoare și-i spuneți: „Ia loc aici, te rog!“, pe când celui sărac îi spuneți: „Stai acolo!“ sau „Stai la picioarele mele!“,
4 oare nu faceți voi deosebire între voi și nu deveniți astfel judecători cu gânduri rele?
5 Ascultați, frații mei preaiubiți! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc?
6 Însă voi l-ați înjosit pe cel sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și vă târăsc prin tribunale?
7 Oare nu ei defăimează Numele bun care este chemat peste voi?
8 Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit cu Scriptura: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“, bine faceți.
9 Dar dacă dați dovadă de părtinire, săvârșiți un păcat și sunteți condamnați de Lege ca unii care încălcați Legea.
10 Căci oricine păzește întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate.
11 Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiți adulter!“ a spus și: „Să nu ucizi!“. Așadar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea!
12 Vorbiți și purtați-vă ca unii care urmează să fie judecați de legea libertății.
13 Căci judecata va fi fără milă față de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.
14 Frații mei, la ce folos dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să-l mântuiască?
15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana zilnică,
16 iar unul dintre voi le spune: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos?
17 Tot astfel și credința, dacă nu are fapte este moartă în ea însăși.
18 Dar va zice cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte.“ Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele!
19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul? Bine faci! Dar și demonii cred – și se înfioară!
20 Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credința fără fapte este zadarnică?
21 Avraam, strămoșul nostru, n-a fost el îndreptățit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?
22 Vezi deci că credința a lucrat împreună cu faptele lui, și credința a fost făcută desăvârșită prin fapte.
23 Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și El i-a socotit acest lucru dreptate“; și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“.
24 Vedeți așadar că un om este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință.
25 În același fel și prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptățită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri și i-a trimis apoi pe un alt drum?
26 Așa cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.